Astazi recunoscuta ca si capitala istorica a Peru, Cusco a fost capitala Imperiului Inca in secolele 13-15. Desi wikipedia e de alta parere, ghidul nostru Angel - indian quechua get-beget - ne-a povestit ca denumirea originala era Qosqo, cuvand care in limba quechua inseamna "buric". Care va sa zica, Cusco ar fi un fel de Buricul Pamantului. M-am indragostit de orasul asta de cum am aterizat. Aterizare brusca dealtfel, cum Cusco se afla la o altitudine de 3400 m fata de nivelul marii. Nu prea ai senzatia de altitudine, ca nu vezi prapastia in jos, ci dimpotriva, orasul se afla intr-o caldare formata din munti inalti, cu creste inzapezite. Orasul in sine este construit pe nivele. Centrul mai instarit este in vale, in mijlocul caldarii, iar de aici pornesc stradute inguste pietruite care se catara pe munte, iar casele sunt mai sarace pe masura ce urci. Localnicii au trasaturi dure, sunt arsi de soare, nu fumeaza, iar femeile isi cara copii in spate dar sunt drepte si tzapene de mai mare dragul.
Orasul este pazit de 2 statui ale lui Pachacutec, Marele Inca ce a transformat localitatea in capitala Imperiului. Fiecare statuie construita de cate un candidat la primarie, ca tot e la moda subiectul....
 |
| Cusco - Plaza de Armas |
In toate ghidurile citisem despre cum te loveste raul de altitudine, si cum trebuie sa stai 2 zile sa te aclimatizezi... povesti. Nu pot sa zic ca am simtit mare lucru. Trebuia sa respiri oleaca mai adanc, dar nu picai pe strada, nici vorba. E drept ca la indemnul localnicilor ne-am tratat sarguincios cu ceai din frunze de coca. Da... e o mare poveste si cu frunzele de coca in Peru. Sunt strans legale de istoria incasilor, ca pana la urma asta a fost marea miza a imperiului, si d-aia s-a construit si Inca trail-ul. Ca sa transporte frunzele de coca pe care le cultivau in jungla catre Cusco si celelalte orase importante ale Imperiului.
In mod traditional localnicii mesteca frunze de coca, bogate in minerale si alcaloizi, cu efecte benefice asupra sanatatii si energizante naturale. Si nu, mestecatul frunzelor de coca nu e tot una cu consumul cocainei, asa cum nici mancatul strugurilor nu e totuna cu bautul vinului.
Sa revenim la povestea noastra. Marele meu regret este ca nu am avut mai mult timp la dispozitie pentru Cusco. Nu am reusit sa vizitez complexul arheologic Sacsayhuaman (nu Sexy woman- cum ar zice americanii) si care se pare ca este exceptional. In cele 2 seri petrecute in oras doar ne-am plimbat pe stradutele fermecatoare, am vanat ceva suveniruri, am ascultat muzica peruana (nu ca n-ai putea face asta si in Bucuresti la Unirii... dar parca aici are alt farmec)
Din Cusco, dis de dimineata ne-am imbarcat in trenul care strabate valea raului Urubamba, cunoscuta ca si Valea Sacra, unde mai sunt inca asezari in care s-au conservat traditiile si limba quechua. Trenul strabate distanta de cca 100 Km cam in trei ore, leganat ca o rata, am avut sficient timp sa admir peisajele montane superbe si satele sarace ascunse printre pietre, cu case de culoarea namolului uscat.
Si-am ajuns in fine la inceputul bucatii de Inca Trail pe care am ales sa o parcurgem pe jos pana la Machu Picchu. Parte din reteaua impresionanta de drumuri care strabatea vechiul Imperiu Inca, din Ecuador pana in Argentina, poteca este pietruita si cu trepte cioplite in stanca.
Si aici... Surpriza! Desi la peste 2000 de metri altitudine fata de nivelul marii, nu e frig, vant si nor ca la noi pe munte la altitudinea asta. Era... jungla in toata regula! Hai, nu chiar jungla, dar e la intrarea in jungla, si pentru noi era destul de neobisnuit. Un soare cumplit si o caldura umeda sufocanta... vai de chelea noastra, unsa cu grija cu crema de soare si repelent pentru tantari - ucigatoare combinatia! Din loc in loc cate un refugiu acoperit cu iarba andina, era o adevarata oaza de umbra si racoare.
Spre marea mea surprindere si incantare, aceasta bucata de inca trail nu era prea circulata. Asa a ne-am bucurat de salbaticia muntelui, de orhidee si de povestile cu pume si serpi veninosi ale lui Angel. Pe traseul de 6-7 ore care urca la Machu Picchu, am mai vizitat cateva situri arheologice, unul dintre cele mai frumoase fiind Winay Wayna (Pururea Tanar - in Quechua). Ah, si am uitat sa spun, cu cata mandrie am purtat in Peru rucsacul si alte echipamente cumparate din Decathlon inscriptionate cu marca Quechua :))
Dupa ascensiunea obositoare prin jungla, si dupa ultimele trepte catre Poarta Soarelui (pe care dragutii de ei le-au poreclit "Gringo Killers" - pentru ca toti turistii cand ajung in fata treptelor abrupte exclama disperati: "Oh, NO!"), mult asteptata rasplata: Orasul Pierdut de la Machu Picchu, in toata splendoarea, intre nori si abis, iti ia respiratia si te revigoreaza in acelasi timp.
A doua zi Angel ne-a facut turul stravechii asezari si ne-a povestit mai multe despre istoria si obiceiurile locului. Situat la o altitudine de 2430 m, ruinele sunt intr-o stare extraordinar de buna. Din cele spuse de Angel, Machu Picchu este numele muntelui pe care se afla, numele orasului incas ramanand necunoscut. Orasul a fost descoperit din intamplare in 1911 de catre istoricul american Hiram Bingham, care cauta o alta asezare incasa, Vilcabamba care se presupunea ca adaposteste aurul incas ascuns la venirea spanillor si care se afla mai jos in jungla. Localnicii il dispretuiesc pe Hiram Bingham la fel de mult ca si pe conquistadorii spanioli. Se pare ca acesta ar fi fost foarte dezamagit de descoperirea de la Machu Picchu si multe dintre mumiile, bijuteriile si alte vestigii luate de acesta de aici nu au fost recuperate nici pana in prezent. Totusi, datorita acestuia National Geographic a oferit fondurile necesare pentru curatarea sitului si introducerea in circuitul turistic.
 |
| Angel |
Dupa lectia de istorie si cultura ne-am plimbat in voie printre ziduri, ne-am tavalit pe terasele inverzite pe care pe vremuri se cultiva coca, am facut poze cu llamele si soparlele, ne-am prajit la soare, am tzopait de fericire :)
Dupa amiaza ne-am relaxat in izvoarele termale de la baza muntelui, la Agua Calientes, dupa care am pornit inapoi la Cusco cu trenul leganat.
Aventura continua... catre Lacul Titikaka...
Va urma.
By Li
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu